Arhiva

Archive for the ‘Personale’ Category

Asa sunt

Joi, Octombrie 23, 2014 Lasă un comentariu

Nu sunt rea, nici rautacioasa, vorbesc cu voce tare, clar si raspicat, ceea ce tu doar gandesti sau vorbesti pe la colturi. Eu nu ma pricep la soapte, iar colturile nu-mi plac de fel, se curata greu si fac mai mereu paienjeni.

Imi zici ceva nasol, ma acuzi pe nedrept, crezi ca poti sa ma pacalesti? Sooner or later o s-o patesti, daca nu de la mine, datorita mie atunci.

De certat nu ma cert, de furat nu fur, dar cuvinte am, destule. Mai multe ca tine.

Categorii:Personale

Teama

Luni, Octombrie 20, 2014 Lasă un comentariu

Simt cum ma dezbrac in fata unui strain, e greu pana ajung in desuuri, apoi, inchid ochii si continui, sperand ca atunci cand termin sa mai fii inca acolo.

Mi-e teama ca o sa ma cunosti mai bine cu fiecare zi, cu fiecare mangaiere, cu fiecare cuvant pe care ti-l intorc. Si oare o sa ma mai tii de mana? Gandul ca nu o sa ajung sa ma satur de tine, ma face sa comit toate stangaciile din lume. Ma vad in afara propriului corp si ma intreb, cine e ea si ce face? Un copil ce strange prea tare in brate papusa preferata, de teama sa nu o piarda, fara sa isi dea seama ca asa o rupe.

O teama fara margini se naste cand ma gandesc ca poate voi trai ziua in care tu nu vei vrea ma mai tii de mana. Si simt cum fiecare zi, cum fiecare mangaiere, cum fiecare cuvant rostit ma duce acolo. As vrea sa traim tot si sa ne oprim, la infinit.

“And I pray one prayer–I repeat it till my tongue stiffens–Catherine Earnshaw, may you not rest as long as I am living! You said I killed you–haunt me, then!…Be with me always–take any form–drive me mad! only do not leave me in this abyss, where I cannot find you!”
Emily Brontë, Wuthering Heights

Sunt iar la liceu

Sâmbătă, Ianuarie 21, 2012 Lasă un comentariu

Exista o anumita ciclicitate a rutinei umane. De cele mai multe ori ai impresia ca te schimbi. De fapt ai mancat mai prost, nu ti-ai pus tricoul preferat etc, etc…(va las sa va imaginati). In rest esti la fel.

Bine, asta nu o descoperi asa usor. Te lovesti cu capul de pereti, ii dai pe altii. Si asa afli ca nu se schimba mai nimic.

Asa ajungi intr-o zi sa-ti dai seama ca esti iar la liceu.

Primele semne.

Cand vreodata nu te-a sunat mama sa te intrebe „ai mancat? ce-ai mancat?…vezi sa nu ma minti, ca stiu eu”..?

In fiecare seara de clubing e un nou bal, „oare cu ce ma imbrac? oare sa fie o rochie neagra, cu maneci sau fara, decoltata sau mini”, si prietenele se suna intre ele, „auzi tu cu ce te imbraci?”, „si iti iei pantofi sau sandale”, „da’ la par iti faci ceva?”.

La birou e ca la scoala. Nici n-ai ajuns bine ca ti s-a facut somn. In loc de papusi Barbie, ai Facebook. Incerci sa-i intri in gratii sefului/sefei, poate asa iti da o nota buna. Si iti cauti bisericutza care ti se potriveste.

Si urmeaza ciresica. Motzul.

In liceu sperai cumva ca intr-o zi va fi altfel. Ca poate ceva se va schimba, ca e prea devreme, ca e vorba de experienta, ca e aia, ca e ailalta. Ei bine, nu!

El o sa continue sa-ti dea SMS-uri, si nu o va suna sa ii spuna „Femeie, eu vreau sa-ti vorbesc”.

El o sa fie la fel de imatur. El se va juca in continuare cu masinutele (need for speed), si ii va trimite ei un SMS cu 🙂 .

Ea isi va face 10 scenarii, va suna 10 prietene, si va avea 10 sms-uri in draft, cu 10 propozitii.

El va dormi linistit acasa la el. Ea va fuma 10 tigari acasa la ea.

El va visa in stil londonez. Iar ea inca va astepta sa se transforme in Prince Charming. Si cand s-a saturat de acest el, o sa-l astepte pe altul.

Sa nu ziceti ca exagerez.

Sunt lucruri ce se schimba cu trecerea timpului, si cu ajutorul mamei repetitii. Unele ele devin mai bune, altele mai urate.

Categorii:life, love, Personale, Stuff

Lucruri neplacute

Joi, Iulie 7, 2011 3 comentarii

A dona sange in Romania e o experienta total neplacuta si pe care iti doresti sa nu o mai repeti niciodata. Televizorul, radioul, ziarele, onlineul urla ca spitalele au nevoie de sange, vezi tot felul de virale cu oameni care pot muri daca nu donezi sange. Si atunci cand te aduni, cand ai putin timp liber si de invoiesti de la sefu’, pe Str Caracas nr 2-8 te asteapta o sala de asteptare in care noapte e dormitor pt sobolani si gandaci, niste boxe odioase din care rasuna o voce plictisita si stridenta cu numele tau sau al celorlalti. Sa va mai spun ca am ajuns la ora 7.20 (da, dimineata!!) si ca am fost „strigata” in cabinet la ora 9 (prima etapa dintr-un lung sir anevoios, pana la efectiva donare), sau ca in timp ce asteptam ma gandeam daca sa indraznesc sa ma duc la toaleta tip “gara de nord”… sau nu.

Astepti cu oameni mai modesti, care sigur astepta acele bonuri de masa amarate, sau acea gratuitate pentru transport, si te intrebi daca se merita intradevar asteptarea. Mai mult, ma gandesc ca toti acesti oameni poate ca vor dona intr-o zi si pentru mine, poate ca sangele lor va ajunge vreodata si la mine, un sange al bonurilor de masa si al transportului gratuit. Apoi iar astepti, pe la usile cabinetelor ca sa fi poftit inauntru, si vezi cum vin oameni care intra inaintea ta, oameni care se iua la cearta, oameni care sunt refuzati la donare pentru ca nu stiu sa scrie, vezi oameni care sunt refuzati pentru intepaturile din mana. Si iar astepti in picioare sprijinit de tocul unei usi murdare, vechi si cu vopseaua sarita, si mirosul de spital te face sa te gandesti la tot ce-i mai rau.

Sa va mai povestesc?

Singurul lucru bun sunt “recoltatorii”, doctorii si asistentele foarte draguzte din sala de recoltare. Probabil singurele cadre medicale care se poarta frumos (normal?!) cu tine, in Romania, fara sa le fi platit tariful inainte… Cel mai placut sentiment e atunci cand se termina totul, si vezi cum sangele tau se transforma intr-o speranta de viata pentru altii, si prin cap iti trec un million de scene cu oameni, copii, femei, barbati.

Nu caut sa descurajez pe nimeni, sa discriminez, sau sa fac rau. Pur si simplu, mi se pare inacceptabila situatia. Ne plangem ca oamenii nu vin, ca nu au spirit civic. Da, nu avem, dar acum sa fim cinstiti cine ar vrea sa doneze in asemenea conditii? Cati dintre noi sunt atat de “curajosi” incat sa faca aceasta treaba murdara o data la 3 luni? Cati dintre noi se gandesc ca oricat de urat si rau arata acest centru, se poate ceva mai grav, se poate ca alti oameni sa moara din cauza pudismului nostru? Cati cred ca merita?

Categorii:Personale

Wine tasting and other demons

Vineri, Mai 20, 2011 2 comentarii

2 days ago a nice guy called. BCR employee. he was asking for a meeting to discuss further details on how I can save money. i so frankly told him: look, I’m not into saving money, if you have a card offer you can totally count me in. otherwise, goodbye and have a nice life, dude!

while hanging up on him, i was thinking at that wonderful wine tasting from last Friday night. the beautiful wines that were waiting to be ASAP bought. Carmenere a delightul red wine from France, cultivated in Chile, [it was a Chilean wine tasting treat, btw. ] a wine which has enslaved much of our senses. it is fantastic how after such an evening I could remember the name of the wine. but the best sticks into your mind…i guess (just like advertising).

wine tastings are fab, you get to taste the sexy and expensive drinks for free. if you want to enjoy it for later, however, you’ll need to make a purchasement.

and of course the after mid-night holly „shaorma”.

and the morning after coffees.

and the shopping recovery treats.

and the let’s relax @ a movie.

and the seaside run aways.

and all these all over again.

why would you want to save up money @24? what’s the „after 30” period good for?

Categorii:Personale

Irreversible

Vineri, Mai 20, 2011 1 comentariu

Gaspar Noe.

Un  film violent, agresiv, halucinant. Si atat.

Nu stiu daca ar fi trebuit sa fie mai mult de atat. Daca exista un substrat social pe care nu l-am inteles, un mesaj pe care nu l-am decodat. Probabil ca „artistul” a vrut sa spuna mai mult de atat.

Aveam asteptari mai mari, poate. Ma gandeam ca o sa ma loveasca cu o profunzime artistica, cu o gandire psihadelica. M-a lovit la ficat cand mi-am dat seama ca am fost expusa la 2 ore de violenta psihica, fara nimic de rumegat la sfarsit. Pacat.

Ma enerveaza filmele artistice de dragul artei.

Categorii:Personale, Stuff

What can you do?

Marți, August 10, 2010 3 comentarii

I’ve reached that time of my life, when most of the people I know (since like ages) are getting married, having babies and the top of the tops mom is asking that Question.

Life’s getting serious and I’m just laughing. One morning you go to school and the next one you’re at your best friend’s wedding!

Categorii:Personale