Arhiva

Arhivă autor

NOW

Duminică, Ianuarie 31, 2016 Lasă un comentariu

It’s a minute past nine, on a Sunday evening.

Sometimes is hard to understand this moment, the TODAY, the mighty present. And that’s why we find comfort in the past – those glorious, sunny, warm and dear moments – or in the future – who didn’t fancy on how our luck will suddenly turn around – .

The truth is we have no past or future. These are like the novels that we read … pure fiction. All that we have is NOW. And this was a wise lesson for life that 2015 generously taught to me.

Take good care of your present. NOW is just one moment that will never repeat.

It’s quarter past nine, on a Sunday evening.

Categorii:Advertising

Un nou inceput

Miercuri, Decembrie 31, 2014 Lasă un comentariu

Inceputul se naste atunci cand ceva moare. Ceva drag sau poate nu.

Nimic nu se naste fara suferinta sau durere, oricat de greu ne este, oricat de mult am vrea sa ne pacalim ca se poate si fara.

Dar cu cat iubim mai mult, cu cat mai drag ne este, cu atat va fi mai mare durerea si mai dulce inceputul.

Vrem sa schimbam ceva in viata noastra si de obicei incepem cu cei dragi din jurul nostru pentru ca un inceput nu e niciodata singur, ci datorita sau impreuna cu altii.

Categorii:Advertising

Mi-e dor de tine vara

Marți, Decembrie 23, 2014 Lasă un comentariu

Cu diminetile racoroase si pline de farmec.

Cu ciresele carnoase si pepenii zemosi.

Cu vineri, sambata si duminica la mare, cu nisipul in par si ochii plini de stele.

Cu soare mult si nopti fierbinti.

Te astept acum mai mult ca oricand.

20131008_130714

Categorii:Advertising

The end

Marți, Noiembrie 25, 2014 Lasă un comentariu

My rock fell. It broke in millions of pieces.

Categorii:Advertising

Prima oara

Joi, Octombrie 23, 2014 Lasă un comentariu

A inceput acum 2 ani si inca o jumatate de an. Mi s-a parut greu la inceput, de tot.

Ma duceam la sala. Eram in stadiul ala in care alergam 2 minute incontinuu si lesinam dupa. Kilogramele in plus ma ajutau enorm. Intr-o zi in dreapta mea era o asiatica, micutza, trecuta de 40, slabutza si darza. Alerga de 20 min incontinuu si nu dadea semene de oboseala…d-e-p-r-i-m-a-n-t !!! Beah!

Obiectivele mele au fost mici, sa rezist o melodie pe banda fara sa ma opresc. Cumva, nu stiu in ce moment al vietii, dar s-a intamplat. Apoi, am plusat cu timpii si cu vitezele si ceva a inceput sa se schimbe.

Totusi eram sceptica. Nu intelegeam oamenii care participa la maratoane si competitii de alergat. De ce sa te duci? De ce sa platesti inscrierea? Esti fraier sau ce? Nu-ti dai seama ca nu ai nici cea mai mica sansa din univers sa castigi in fata kenyenilor?! No pain, no gain … nu-si avea sensul aici.

Sala a fost sala, banda a fost banda. Cand am pus prima oara piciorul afara la alergat, am simtit strigatul milioanelor de generatii de alergatori. Nimic nu se compara cu sentimentul de a alerga afara in parc, pe strada, pe trotuar…doar tu, locurile pe care le vezi si cerul de deasupra. Libertatea pe care ti-o da alergarea e inegalabila.

Acum nu mai simt acelasi lucru, nu mai e aceeasi euforie. O simt mai rar, daca am noroc. Acum am un sentiment de „acasa”, de stare de bine, de confort psihic si fizic. Nu am devenit vreo super alergatoare, nici nu scot vreun timp record, dar alergarea e un fel de a ma duce „acasa”, de a ma regasi pe mine, de a ma ordona, de a creste.

Nu o sa coplesesc pe nimeni cu amanunte si nici nu o sa imi numar in public competitiile (desi as vrea atat de mult!!!), dar ultimii doi ani m-au invatat ca alergi pentru tine, cel mai greu in cursa nu e ca te depaseste kenyanul (never happened, ala terminase demult cursa), ci momentul in care iti dai seama ca stii multe injuraturi si tot corpul tau urla RENUNTA!  Si continui sa pui dreptul si apoi stangul, dreptul si iar stangul..pana la FINISH.

Categorii:Advertising

Asa sunt

Joi, Octombrie 23, 2014 Lasă un comentariu

Nu sunt rea, nici rautacioasa, vorbesc cu voce tare, clar si raspicat, ceea ce tu doar gandesti sau vorbesti pe la colturi. Eu nu ma pricep la soapte, iar colturile nu-mi plac de fel, se curata greu si fac mai mereu paienjeni.

Imi zici ceva nasol, ma acuzi pe nedrept, crezi ca poti sa ma pacalesti? Sooner or later o s-o patesti, daca nu de la mine, datorita mie atunci.

De certat nu ma cert, de furat nu fur, dar cuvinte am, destule. Mai multe ca tine.

Categorii:Personale

Teama

Luni, Octombrie 20, 2014 Lasă un comentariu

Simt cum ma dezbrac in fata unui strain, e greu pana ajung in desuuri, apoi, inchid ochii si continui, sperand ca atunci cand termin sa mai fii inca acolo.

Mi-e teama ca o sa ma cunosti mai bine cu fiecare zi, cu fiecare mangaiere, cu fiecare cuvant pe care ti-l intorc. Si oare o sa ma mai tii de mana? Gandul ca nu o sa ajung sa ma satur de tine, ma face sa comit toate stangaciile din lume. Ma vad in afara propriului corp si ma intreb, cine e ea si ce face? Un copil ce strange prea tare in brate papusa preferata, de teama sa nu o piarda, fara sa isi dea seama ca asa o rupe.

O teama fara margini se naste cand ma gandesc ca poate voi trai ziua in care tu nu vei vrea ma mai tii de mana. Si simt cum fiecare zi, cum fiecare mangaiere, cum fiecare cuvant rostit ma duce acolo. As vrea sa traim tot si sa ne oprim, la infinit.

“And I pray one prayer–I repeat it till my tongue stiffens–Catherine Earnshaw, may you not rest as long as I am living! You said I killed you–haunt me, then!…Be with me always–take any form–drive me mad! only do not leave me in this abyss, where I cannot find you!”
Emily Brontë, Wuthering Heights