Nu cred ca exista o zi mai potrivita pentru acest post.
Goana dupa premii e o stare caracteristica unui advertising ce inca nu a ajuns la maturitate, ce se afla inca la pubertate. In adolescenta iti ascunzi ‘cosurile’ si varsta prin mici bufeuri de personalitate, prin excentricitati ce te depasesc ca si conditie. Advertisingul de pe la noi nu il pot incadra perfect intr-o anumita etapa din pubertate, lipsa mea d-experienta bat-o vina, insa se manifesta ca in ‘line’-ul amintit anterior. Vrea sa atraga atentia, sa epateze prin premii glamorous, prin cat mai multe reflectoare proiectate asupra sa.
Nu ma refer exclusiv la Effie. Nu ma refer exclusiv la Leo, McCann, Graffiti etc. E o stare de ansamblu.
Ce ma deranjeaza e ca nu toti cei ce inainteaza lucrari la primit ‘coronite’, o fac pentru ca sunt mandri de rezultate si cred sincer in ele, ci pentru ca acea coronita te aduce pe scena, te face vedeta, te pune-n prim plan.
Cu siguranta lucrurile se vor schimba. Caci ceea ce am spus mai sus nu e nimic nou sub soare, de aceea cred si sper ca de la an la an vom vedea si ceva schimbari in bine.
Ana Placinta
georgeman Spune:
on joi, mai 15, 2008 at 20:49
cata dreptate ai, Ana!
unii uita de ce fac advertising..
Andrei Rosca Spune:
on joi, mai 15, 2008 at 21:12
Asa-i, dom’le
Ana Placinta Spune:
on joi, mai 15, 2008 at 22:40
am patru cuvinte in maneca pt voi domnilor: hate something, change something!
Dragos Spune:
on luni, iunie 23, 2008 at 02:57
De aia exista agentii precum KesselsKramer sa zicem, care nu prea participa la festivaluri si nu cauta premii, dar scot “la inaintare” carti de 2kg la propriu cu lucrarile din ultimii ani.
Ca asa este unii, tac si fac. Si daca si pe la noi s-ar introduce regula asta obligatoriu, am iesi toti la bere fara sa ne injuram pe sub mustata unii pe altii.
Vorba aia, cel mai puternic e cel care se schimba pe sine…